După ce a trecut prin furcile caudine al criticilor întruniți în cadrul Cenaclului Literar ,,Semenicul”, cartea, care din perspectiva acestora pendulează între roman și jurnal de călătorie, merge mai departe, către editură, asumându-și toate observațiile ce se desprind din aceste analize.
În opinia autorului, Marian Apostol, romanul ,,Lumina nopților înstelate”, este în primul rând o carte despre personaje și întâmplări autentice, având ca fir epic „lumina”, regăsită de la începutul povestirii până la finalul acesteia. O lumină care uneori mai lent, alteori destul de abrupt, în funcție de oameni și de spațiu, înlocuiește întunericul din jurul personajelor și, mai ales, din interiorul acestora.
Mulțumirile, apărute deseori în carte sunt adresate celor ce și-au asumat un rol în această poveste despre solidaritate, umanitate și speranță sunt parte din lumina care, din perspectiva autorului, ar trebui să călăuzească relația dintre oameni, ele aducând valoare adăugată chiar și în cazul unei construcții epice de acest tip.
,,Lumina nopților înstelate” se dorește a fi o poveste complexă care se desfășoară pe mai multe planuri narative, cu personaje numeroase a căror personalitate este bine individualizată și al căror destin este, sau poate fi, determinat de caracterul acestora și de întâmplările ce constituie subiectul romanului.
Este, în același timp, istoria unui drum în care încape o lume reală, formată din multe destine, întâmplări și acțiuni cu niveluri de semnificație paralele.
Întreaga carte se dorește o pledoarie în favoarea acestui tip de renunțare, care poate lumina sufletele cititorilor, viața și societatea în care trăim. Cartea ,,Lumina nopților înstelate” face obiectul unor dezbateri ample, încă din faza de manuscris, concluzia finală fiind că prima calitate a acestei cărți este că nu-ți dă voie să o lași din mâini.
