În comuna Goruia din Caraș Severin, există un obicei special. Încă de la începutul postului, dar mai ales în această săptămână, în timp ce în biserici încep deniile, tinerii și nu numai, se întrec în a bate toaca. DE cum vin de la câmp și se înserează, peste sat se aude sunetul specific ce prevestește marea sărbătoare.
De prin poduri sunt coborâte tocile vechi și uscate, sau, în caz de nevoie se fac alte toci noi. Acestea trebuie făcute din scândură de salcâm, stejar sau frasin fiindcă lemnul lor are o rezonanță aparte.
Un localnic începe să bată toaca, sunetul ei este preluat de alt vecin care începe să bată și el iar în cel mult o oră, sunetul bătăilor se aude în tot satul.
În curtea bisericii, toaca este agățată lângă poartă iar copiii și tinerii din sat, se întrec sa-și arate măiestria în bătutul toacăi. De obicei, aceasta se bate într-un ritm transmis din generatie in generație.
Bătutul tocii nu este un lucru ușor, el se deprinde încă din copilărie când cei mai mari îi învață pe cei mici acest meșteșug. Punctul culminant va fi la noapte, în ajun de Joii Mari, când toți copii din sat vor merge la cimitir. La fiecare cruce se face un foc din vreascuri de alun, copiii bat toaca iar rudele celui plecat în lumea drepților dau de pomană colaci făcuți în casă, apă, fructe și dulciuri de post.
Sursa: Realitatea de Caras-Severin