În comuna Goruia din Caraş Severin, există un obicei special. Încă de la începutul postului, dar mai ales în această săptămână, în timp ce în biserici încep deniile, tinerii şi nu numai, se întrec în a bate toaca. DE cum vin de la câmp şi se înserează, peste sat se aude sunetul specific ce prevesteşte marea sărbătoare.
De prin poduri sunt coborâte tocile vechi şi uscate, sau, în caz de nevoie se fac alte toci noi. Acestea trebuie făcute din scândură de salcâm, stejar sau frasin fiindcă lemnul lor are o rezonanţă aparte.
Un localnic începe să bată toaca, sunetul ei este preluat de alt vecin care începe să bată şi el iar în cel mult o oră, sunetul bătăilor se aude în tot satul.
În curtea bisericii, toaca este agățată lângă poartă iar copiii și tinerii din sat, se întrec sa-și arate măiestria în bătutul toacăi. De obicei, aceasta se bate într-un ritm transmis din generatie in generație.
Bătutul tocii nu este un lucru uşor, el se deprinde încă din copilărie când cei mai mari îi învaţă pe cei mici acest meşteşug. Punctul culminant va fi la noapte, în ajun de Joii Mari, când toţi copii din sat vor merge la cimitir. La fiecare cruce se face un foc din vreascuri de alun, copiii bat toaca iar rudele celui plecat în lumea drepţilor dau de pomană colaci făcuţi în casă, apă, fructe şi dulciuri de post.
Sursa: Realitatea de Caras-Severin
