Creștinii ortodocși sărbătoresc astăzi Botezul Domnului (Boboteaza). Alături de ziua Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, prăznuită în 7 ianuarie, Boboteaza marchează sfârşitul sărbătorilor de iarnă şi, totodată, al celor dedicate naşterii lui Iisus Hristos.
Epifania sau Teofania, aşa cum mai este numită Boboteaza, evidenţiază momentul la care Mântuitorul Hristos S-a făcut cunoscut, fiind mărturisit ca Fiu al lui Dumnezeu de Sfântul Proroc Ioan, cel care L-a botezat în apele Iordanului.
După întoarcerea din Egipt, Familia Sfântă s-a stabilit în Nazaretul Galileii. Mântuitorul Hristos a crescut în Nazaret, tăinuindu-şi înaintea oamenilor puterea şi înţelepciunea dumnezeirii Sale, până la vârsta de treizeci de ani.
Iudeilor nu le era îngăduit să devină învăţători sau preoţi, înainte de a împlini această vârstă. „Pentru aceasta nici Domnul Hristos până la aceşti ani nu a început propovăduirile Sale, nici nu Se arăta că este Fiul lui Dumnezeu şi Arhiereul cel mare, Care a străbătut cerurile până ce s-a împlinit numărul anilor Lui” (Cuvântul la Botezul Domnului – Vieţile Sfinţilor).
Iisus Hristos a rămas în Nazaret, împreună cu Sfânta Fecioară Maria şi cu Sfântul şi Dreptul Iosif, care era lucrător de lemn. În urma morţii Sfântului Iosif, a rămas singur să lucreze lemnul. Prin acest lucru de mână, Iisus câştiga cu multă osteneală hrana pentru El şi pentru Maica Sa.
La împlinirea vârstei de treizeci de ani şi după cuvântul lui Dumnezeu, care l-a trimis pe Sfântul Proroc Ioan în pustie, pentru a-L boteza cu apă, Iisus a venit din Galileea la Iordan, ca să fie botezat de Ioan.
Sfântul Proroc Ioan a avut semn încredinţat de Dumnezeu, după care putea să cunoască pe Mesia, aşa cum spune Sfântul Evanghelist Ioan: „Eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt” (Ioan, 1, 33).
Deci, ascultând Sfântul Ioan cuvântul lui Dumnezeu, a venit în părţile Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor. La acest fel de botez săvârşit de Prorocul Ioan în Iordan, veneau mulţimile din Iudeea şi Ierusalim şi se botezau mărturisindu-şi păcatele.
Hristos a venit la Iordan după ce Sfântul Ioan spusese despre El, zicând: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. Vine în urma mea Cel mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg curelele încălţămintelor Lui. Deci, eu v-am botezat pe voi cu apă, iar Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt” (Ioan 1, 26-27).
„Hristos, Cel ce a luat asupra Sa păcatele a toată lumea a venit la râu ca să sfinţească apele cu Botezul. A venit la ape ca să curăţească firea lor; a venit să Se boteze ca să ne pregătească baia sfântului Botez. A venit la Ioan, pentru ca acesta să fie pentru dânsul martor nemincinos, văzând pe Duhul Sfânt pogorându-Se peste Cel pe Care-L boteza şi auzind glasul Tatălui de sus” (Cuvântul la Botezul Domnului – Vieţile Sfinţilor).
La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca o cruce. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reuşeşte să ajungă primul la ea primeşte binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot anul. În vechime, cel care găsea primul crucea şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării şi era ţinut la mare cinste de către ceilalţi.
În Banat sfârșitul sărbătorilor Nașterii Domnului este marcat prin vestitele Baluri ale Ionilor, unde sunt aniversați toți cei care poartă numele Sf. Ioan Botezătorul, serbat pe 7 ianuarie.
